Se spune că cele trei mănăstiri rupestre din judetul Argeș formează un
triunghi echilateral, cu latura de 20 km, însă poziționarea pe hartă infirmă
această teorie. Ce este cu adevarat important, însă, e să aflăm legendele de
care au fost înconjurate de-a lungul timpului și, bineînțeles, sa vizităm
aceste locuri desprinse parcă din altă lume, să le simțim parfumul și să
ascultăm cu urechile noastre ce au de spus.
Se pot vizita separat, dar eu vă recomand să le vedeți pe toate trei în
aceeași zi, în primul rând pentru că nu sunt distanțe mari între ele și, mai
ales, existând o puternică interconexiune energetica între acestea, ca și cum
vibrațiile diferite s-ar completa, aducând în inima celui care le privește cu
ochii minții deschiși, o liniște de nedescris.
Mănăstirea Cetățuia Negru
Vodă
Situată în comuna Cetățeni, județul Argeș, mănastirea ortodoxă cu obște de
călugări privește, parcă, semeț, de la altitudinea de 881 metri, spre frumoasa
vale a Dâmboviței. Se spune că, în vremuri străvechi, aici ar fi existat o
cetate ce a constituit loc de refugiu pentru domnitorul Negru Vodă, urmele
pașilor acestuia rămânând imprimate in piatra muntelui, alături de ale doamnei
sale.
Imediat cum ieși din comuna Cetățeni, relieful se schimbă brusc, fiind
presărat de stânci uriașe, ceea ce te determină să exclami că, într-adevăr, acest
loc poate purta cu mândrie numele de "Meteora României". Zona este împresurată de
peșteri săpate în stâncă de călugării ce s-au nevoit aici de-a lungul timpului,
numiți de Strabon „cei ce umblă printre nori”, însă sunt greu accesibile fără
echipament special.
De la șosea până la mănăstire se urcă, preț de jumătate de ora, pe o potecă
îngustă, presărată de cruci, troițe și icoane ce atârnă ireal de crengile
copacilor. Drumul reproduce opririle lui Iisus pe dealul Golgotei, ceea ce
oferă urcușului un caracter inițiatic.
Pietrele din prima parte a drumului au forme ciudate, în special de
reptile, ceea ce-ți dă impresia că mii de ochi te privesc de pretutindeni.
În mănăstire se află doua biserici,
cea veche, aflată într-o peșteră naturală, lungă de 12 metri si înaltă de peste
3 metri și cea nouă, construită din lemn, în stil maramureșean. În perioada
cuprinsă între Izvorul Tămăduirii și Adormirea Maicii Domnului, în biserica din
peșteră, în Sfântul Altar, izvorăște apă dintr-un mic izvor.
În spatele
bisericii de lemn se află un vârf mai înalt, de unde poți admira întreaga vale
și pe care se înaltă o troiță de lemn, ce poartă numele de Crucea Dorințelor.
Oamenii lasă acolo bilețele sau lucruri personale și povestesc că, dacă te rogi
în acel loc, orice dorință ți se împlinește.
Un alt vestigiu remarcabil este aşa-numitul “cavaler trac” săpat in stâncă
pe versantul vârfului aflat în spatele mănăstirii.
Tot în spatele mănăstirii rupestre se află chilia Moșului sau peștera lui
Zamolxis, unde se spune că acesta ar fi petrecut o perioadă din viață și a
scris învățăturile sale atât de prețioase. Chilia sapată în piatră emană
energie tămăduitoare, cei ajunși aici găsind liniște sufletească si alinarea
problemelor trupești.
De altfel, întreaga zonă te transpune într-o lume ireală, într-un tărâm de
poveste, în cu totul alte timpuri, în care înțeleptul Zamolxe și pustnicii al
căror nume au rămas necunoscute își duceau traiul în acord cu legile
Universului, răspândind lumină și înțelepciune. Dacă ar fi să descriu energia
acestui loc în câteva cuvinte, aș spune ca se simte o vibrație puternică, solară,
masculină, plină de vitalitate și informație ancestrală, informatie ce va fi
decodificată, mai devreme sau mai târziu, de fiecare ce pășește în acest loc plin
de Lumină.
Mănăstirea Nămăiești
Săpată în piatră, în stânca muntelui, mănăstirea de maici se află în satul
cu același nume din județul Argeș, la intrarea în Câmpulung-Muscel dinspre
Târgoviște. Este considerată monument istoric din secolul al XIV-lea.
Oamenii vizitează acest lăcaș, în special pentru a se ruga la icoana
făcătoare de minuni a Maicii Domnului, una dintre cele mai renumite din țară.
Despre această icoană se spune că ar fi una dintre cele 12 pictate de Sfântul
Apostol Luca, care le-a dat mai apoi celor 12 Apostoli, ce urmau să plece la
propovăduirea Evangheliei. Cea aflată în biserica săpată în piatră ar fi fost
adusă aici de Sfântul Apostol Andrei, care, făcând popas lângă un templu
închinat lui Zamolxis și negăsind pe nimeni în acea grotă, ar fi exclamat „Nemo
est” (Nu este nimeni), de unde și numele de Nămăiești. Apostolul Andrei a
coborât în grotă și a lăsat icoana în partea de nord, aproximativ pe același
loc în care se află acum în biserica mănăstirii. Icoana este una dintre cele
mai vechi, nu doar de pe aceste meleaguri, ci din întreaga creștinătate. Este
renumită pentru ajutorul dat femeilor care nu pot avea copii, cât și pentru
vindecări ale unor afecțiuni grave.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Nămăiești stă ca o pavăză
mai trainică decât orice zidire. Fără ea, locul ar fi pustiu. Doar ea decide
dacă rămâi sau pleci. Locul te alege – un loc sfânt, întemeietor, plin de
înțelegere, iubire, sprijin. E locul unde Divinul Feminin îți vorbește...
Mănăstirea Corbii de Piatră
Pe un drum cu forme molcome, învelite de pajiști și păduri, la intrarea
în satul Corbi din județul Argeș, răsare din senin o stânca neobișnuită, înaltă
de circa 30 m și lată de 14,5 m. Locul ei pare a nu fi acolo, ca și cum o navă
gigantică ar fi aterizat in mijlocul câmpului și ar fi rămas împietrită de
trecerea veacurilor.
Acest loc este considerat unul cu totul special pentru ortodoxie, aici
născându-se multe povești cu daci, haiduci, pustnici și tot aici a fost săpată
în stâncă cea mai veche mănăstire rupestră din România. De altfel, Corbii de
Piatră este singura biserică din România care are două altare funcționale pe
același naos.
Istoria spune că pe aceste meleaguri a fost întemeiat neamul Corvineștilor,
pe blazonul familiei fiind reprezentat un corb cu un inel de aur in cioc, de
unde locul și-a căpătat probabil numele, însă este posibil ca denumirea satului
să își aibă obârșia în prezența păsărilor ce viețuiau in număr mare pe stâncile
abrupte. Unele voci au emis și ipoteza că numele provine de la călugării ce
viețuiau aici, denumiți „corbi” de către săteni, din pricina veșmintelor
negre.
Prima atestare documentară este
din 1512, când maica Magdalina deschide mănăstirea pe care o închina
domnitorului Neagoe Basarab, Corbii de Piatră devenind astfel, prima mănăstire
de călugărițe întemeiată pe meleagurile noastre. Vechimea sa datează, însă, din
secolul II, când slujea creștinilor drept ascunzătoare.
Valoarea bisericii este dată mai
ales de pictură, păstrată în totalitate cu caracter original și realizată în
stil bizantin, dar afectată de igrasie – pe fondul lipsei unei ventilaţii
corecte sau a unui mijloc tehnic de îndepărtare a umidităţii – cât şi a
accentuării fisurilor din peretele de gresie, care se poate surpa în orice
moment.
Locul acesta e foarte vechi,
chiar dacă nu există documente din vremurile acelea. Cert este că a fost un loc
sacru și în perioada precreștină, ca dovadă altarul dacic din curtea
mănăstirii, cu scări săpate și canal de scurgere.
În caietul ingălbenit de vreme pe
care ți-l prezintă ghidul la intrarea în mănăstire se află fotografia unei
pietre ciudate. Este descrisă drept
piatră vulcanică cu o inscripție străveche și o mulțime de alte figuri ce
sugerează hărți ale lumilor vechi. Piatra este ovală, neagră, lucioasă, iar semnele
incizate nu se disting cu claritate. Se povestește că a fost descoperită în
curtea mănăstirii, prin anii 60, când se săpa un mormânt, dar despre locația ei
nu mai știe nimeni în zilele noastre. Învățătorul satului, care a văzut-o,
susține că piatra era extrem de dură, era învelită în cupru și fier și avea 5
kilograme și jumătate. Reușind să desprindă o așchie din ea, a trimis-o la
București pentru analize, iar rezultatele au relevat că era vorba de un sâmbure
de meteorit, învelit în bronz și fier. De ce ar fi inscripționat cineva un
meteorit e greu de precizat. În vechime, meteoriții erau considerați pietre
sfinte, deoarece veneau din cer și erau priviți drept daruri ale zeilor.
Sunt foarte multe legende sau
teorii ale celor care cercetează aceste locuri despre perioada când a fost
construit acest edificiu, care a fost tehnica legării blocurilor de piatră
între ele sau despre inscripțiile găsite pe diferite obiecte din zonă…
răspunsurile probabil vor veni la un moment dat… însă când privești acest magnific
monolit de piatră, gândul îți fuge la grandioase civilizații antice ce trăiau pe pământurile noastre în
vremuri imemoriale…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu